Despre co-dependență în relații

Co-dependența este un tip de relație în care ambele persoane îndeplinesc roluri reciproc-dependente.

Fiecare persoană depinde de rolul celeilalte pentru a se simți bine. Sunt persoane care simt nevoia să li se poarte de grijă și persoane care simt nevoia să aibă grijă de cineva. Aceste doua tipuri ajung foarte ușor într-o relație co-dependenta. Ei se vor identifica puternic cu nevoile celuilalt și vor avea sentimentul că celălalt îl/o completează perfect.

Bine, veți spune, dar cumva acesta este principiul oricărei relații si da, așa este, există un grad de co-dependență în orice relație și ceea ce mi-am propus să pun în discuție este acea co-dependență care nu mai este sănătoasă și care în final duce la suferință profundă, inadaptare, izolare, lipsă de autonomie etc.

Partenerii la început se idealizează și împărtășesc sentimente puternice. Doar că în timp una sau ambele persoane vor resimți că nu pot să se potrivească intensității nevoii celuilalt. Acesta este momentul când apare foarte acut sentimentul de sacrificiu si de renunțare la sine si o intensa teamă de abandon. Sentimentul că ceea ce face nu este niciodată suficient sau nu este ceea ce și-ar dori sa facă și frica de despărțire sunt acut resimțite si duc la eforturi sporite de satisfacere a partenerului și renunțarea la sine.

In cazul relațiilor co-dependente disfuncționale, rolurile partenerilor sunt fixe și persoanele ajung să se piardă în rolul lor, empatia și compasiunea se estompează și apare o așteptare irațională ca toate nevoile să fie îndeplinite, ca toate problemele să fie rezolvate și convingerea că si celălalt trebuie să facă la fel. 

În timp apare o așteptare surdă și tăcută a unei recompense pentru eforturile depuse pentru a-l mulțumi pe celălalt și dacă aceasta recunoaștere a eforturilor nu apare, se ajunge la dezamăgire, furie și resentimente. Rolurile partenerilor sunt condiționate și dacă aceste condiții nu sunt întrunite apare dezamăgirea și cel mai frecvent furia. Declarativ se vorbește despre iubire și devotament, dar ceea ce se resimte este un sentiment de capcană. Și odată cu pierderea independenței și a granițelor identitare, cei doi se simt pierduți și prinși în plasă. Și nu vorbim de o intenție de a prinde în capcană sau intenție de control, ci de acțiuni inconștiente care vin din anxietate, din teama de abandon sau de respingere.

De multe ori în relații sunt aduse istoriile de viață și reacțiile sunt impulsuri inconștiente venite din acea istorie relațională trecută, fie ca vorbim despre istoric familial sau relațional. Nevoia manifestată in cuplu este una puternică de manevrare a partenerului/partenerei pentru îndeplinirea nevoii de sine și acesta vine dintr-un sentiment disperat de neputință.

Prin ce se caracterizează co-dependența?

• Printr-o lipsă a granițelor, manifestată ca rigiditate, ca o așteptare ca celălalt să simtă și să gândească la fel. Realitatea proprie este atât de puternică încât devine nerezonabil, chiar irațional ca cineva sa nu împărtășească aceeași viziune. Manifestarea sentimentelor începe să fie făcută fără nicio inhibiție și fără niciun control, emoțiile sunt aruncate vijelios asupra partenerului cu așteptarea ca acesta să găsească o soluție si sa-l/o repare! Reproșuri, certuri, critici frecvente, învinovățiri și șantaje emoționale. Când o problemă nu a putut fi rezolvată, presupunerea este ca partenerul/a o va face pentru ea/el. Se așteaptă înțelegere necondiționată și afecțiune, indiferent de reacțiile manifestate și dacă acest lucru nu se întâmplă apare imediat furia si apar resentimentele, criticile si acuzele.
• Sentimentul că nu poți trăi fără el/ea. Sună a dragoste, dar este o capcană. Idealizarea unei persoane poate ascunde disperare, neajutorare și teamă de abandon. Lipsa de independență și reasigurările cerute constant pot duce la sufocarea partenerului, care va simți că nu este crezut și că nimic din ce ar face și ar zice nu ar rezolva aceasta insecuritate. Descărcarea emoțională va înlocui împărtășirea sentimentelor, va deveni un substitut al acestora și o justificare. Contezi pe faptul că celălalt este acolo pentru tine, consideri acest lucru un dat și ajungi sa faci cereri nerezonabile și să te superi și curând atmosfera devine una tensionată, de nesiguranță, de teamă si sufocare, de tristețe și neajutorare, de vinovăție si frustrare care îndepărtează.
• Controlul în numele iubirii. Dacă simți nevoia să controlezi pe cineva, nu este iubire ci este frică! Poate că resimți teama de abandon, dar orice acțiune de control sau influență a comportamentului, orice limitare a independenței celuilalt este posesivitate și oglindește frică, nesiguranță și neajutorare. Solicitarea ca partenerul să fie cum dorești, încercarea de schimbare si de impunere de condiții va fi costul final al relației.
• Solicitarea de dovezi de iubire. In relațiile puternic co-dependente solicitările de dovezi de iubire sunt făcute cu nesfârșită persuasiune și șantaj emoțional și când devine un ciclu repetitiv capătă note de exploatare și manipulare emoțională.
• Evitarea . Din dorința de menținere a liniștii in cuplu, partenerii evită să mai vorbească deschis si sincer, încep să-și ascundă gânduri, păreri și opinii, pentru a nu-l supăra pe celălalt. Apare renunțarea la sine și prioritizarea nevoilor celuilalt fie ele de odihnă, sprijin emoțional, îngrijire etc. Această renunțare la sine și la propriile nevoi duce la tristețe și neîmplinire și apoi la furie si frustrare care se acumulează până la explozie.
• Perfecționism Tocmai din teama de respingere și abandon apare o proiectare a unei imagini de sine competent și încrezător, dublat de un comportament de asumare de responsabilități multiple, uneori mai multe decât ar putea duce și orice eroare, eșec sau critică duce la un profund sentiment de nesiguranță și frică.

Consecințe asupra sănătății mentale

Deși co-dependența nu este un diagnostic, aceasta poate interfera cu bunăstarea unei persoane. Persoanele cu co-dependență sunt mai susceptibile de a avea o stimă de sine scăzută și sentimente puternice de rușine. Cercetările au găsit relații între co-dependență și depresie, anxietate, personalitate borderline, personalitate dependentă, probleme legate de alimentație.

Co-dependența este, de asemenea, un factor de risc pentru dependența de substanțe. Dependența se poate dezvolta ca o modalitate de a evita emoțiile dificile.

Terapia pentru co-dependență

Un terapeut poate ajuta o persoană să identifice tendințele co-dependente. În terapie, o persoană poate învăța să recunoască și să accepte emoțiile pe care de obicei le reprimă, poate să înțeleagă cum s-au dezvoltat în trecut modelele co-dependente și cum s-au transferat aceste modele către alte relații.

Învățarea auto-compasiunii este adesea o parte importantă a recuperării. O persoană în terapie poate practica înțelegerea de sine, acceptarea propriilor limite și iertarea propriile greșeli. În timp, efortul de a supracompensa va scădea.

In terapie oamenii învață să-și îmbunătățească relațiile cu ceilalți, învață cum să-i susțină pe ceilalți fără a permite comportamente disfuncționale si invazive si vor învăța sa-și exprime dorințele într-un mod asertiv.